În relația dintre investitor și dezvoltator se identifică în practică și scenarii în care dezvoltatorul declară falimentul înainte de finalizarea lucrărilor, iar cumpărătorul se află în situația în care nu poate folosi bunul promis. Acest lucru se întâmplă de cele mai multe ori din pricina faptului că contractele încheiate nu sunt construite în sensul de a proteja investitorul în relația cu dezvoltatorul, care în situația unui proiect este și constructor. Acest tip de scenariu ar trebui să meargă în paralel cu un contract de construcție și nu cu un antecontract de vânzare-cumpărare. În cazul primului tip de contract, investitorul are mult mai mult control și chiar drepturi asupra construcției, în sensul în care se poate ajunge până la solicitarea unui nou constructor, dacă cel inițial nu respectă termenii agreați inițial.
Tipologia de contract aleasă este esențială pentru evitarea situațiilor de conflict dintre părti, iar în cazul în care investitorul are nevoie de consiliere specializată, acesta poate apela la un avocat care să-l îndrume. Este necesară foarte multă atenție și înțelegere a conceptelor, în faza de negociere inițială. Cumpărătorii trebuie să fie atenți să-și insereze drepturile în contract, pentru a se asigura că acestea sunt respectate în conformitate cu legile în vigoare.